spre pamant


si eu...
simt o fuga nepriceputa
ce-mi da tarcoale
cu o maturitate tarzie.
ma simt nemiscata,
intr-o pozitie ce nu sfideaza
nici o lege de inertie
nici o definitie de curaj.
si totusi un vant necurat
mi-a intrat in mine
intr-un moment de deschidere
abrupta spre fuga.
totul se misca in mine,
se vaieta dezordinea,
si echilibrul e pe moarte.
sunt o stana de om...
si totul inauntrul meu
se misca spre fuga
vantul interior a adunat
tot ce-a putut din mine,
se izbeste de ochii nemiscati,
si nu poate iesi.
se loveste de gura muta
si e prins in cursa.
imi asediaza pieptul
sa scape afara
dar carnea e intepenita.
si iar fuga ma ispiteste,
dar nu se misca picioarele
spre undeva deschis
si vantul e prizonierul
unei stane de om
ce nu VREA sa fuga...

lala

Preluat din FORUM-discutii,afaceri,emigrare,matrimoniale: spre pamant